Lui dumnezeu ii place enorm sa lucreze cu oameni simpli, obisnuiti, slabi , pentru ca atunci harul, gloria si puterea lui Dumnezeu stralucesc.
Pana in urma cu cativa ani imi era frica sa-mi arat slabiciunile, neputinta, in fata oamenilor. Vroiam sa stiu si sa pot sa fac orice, si ma loveam tot timpul de limite.
Peste tot intalneam limitele fiintei mele neputincioase.
Doar atunci cand realizam ca imi trebuie ajutor ma gandeam ca as putea sa primesc totusi un ajutor.
Si cum nu vroiam sa mi se cunoasca slabiciunile, doar o Persoana le cunostea.Era singura care stia pana unde pot sa fac eu si de unde as abandona fara ajutor.
Plangeam si-i ceream ajutor Tatalui meu care intotdeauna m-a ajutat.
De cand am vazut ca merge faza, ma mandresc cu slabiciunile mele. Nu ma rusin sa vorbesc deschis cu oricine despre limitele mele de om, si continui laudandu-ma ca am un ajutor atat de bun...
Spunea cineva ca nu realizezi ca Dumnezeu e tot ce ai nevoie pana cand Dumnezeu e tot ce ai.
Cand ramai singur doar cu El, fii convins ca si muntii se vor pleca in fata ta. Nu exista lucru care sa ti se para de necucerit.
Si cel mai bun lucru cu care ramai din toate este ca te-ai obisnuit sa apelezi la Acest Prieten atat de minunat in orice problema. Si apoi plin de bucurie te intorci sa-I multumesti.
Recunoaste-ti in fata Lui slabiciunile !
Slabiciunile, atunci cand le accepti, devin cele mai mari binecuvantari. Ai ocazia sa-ti faci un Prieten Credincios !