Dragostea adevarata
Un tinar a inceput sa caute dragostea adevarata. Pentru ca nu stia cum s-o identifice si cum s-o gaseasca, acesta a mers la un maestru si l-a intrebat : „ Inteleptule Maestru ; caut dragostea adevarata, cum pot sti cand am gasit-o ?” Maestru l-a privit cu atentie, i-a zimbit apoi i-a zis : „ Nu-ti voi da raspunsul ; dar iti spun ca dragostea adevaratta are trei calitati distincte. Esti gata sa rascolesti lumea si sa cauti care sunt aceastea ? „ Da a raspuns tinarul !”
Dupa ce s-a despartit de maestru, tinarul a colindat lumea in lung si-n lat. Dupa mai multe cautari, s-a oprit la o scoala cu un mare renume, unde a inceput sa studieze crezand ca asa va descoperi calitatile dragostei adevarate. Dupa ce a discutat cu profesorii si s-a imprietenit cu studentii, s-a indragostit, dar a gustat si ce-i esecul si
dezamagirea in dragoste.
Dupa multi ani de reusite si esecuri , tinarul s-a intors la Marele Maestru.Acesta l-a recunoscut si l-a
intrebat imediat ce l-a vazut : „ Ai descoperit care sunt cele
trei calitati ale dragostei adevarate ?”
Tinarul i-a raspuns ca in toata umblarea lui prin lume
si in urma experientelor ce le-a trait , a descoperit numai
doua dintre aceste calitati. „ Spune-mi pe cele pe care le-ai
descoperit ; „ i-a zis maestrul !
In primul rind , a raspuns tinarul, dragostea
adevarata inseamna daruire totala. Dragostea adevarata
nu asteapta sa primeasca , ci ea se daruie pe deplin si mai
intii. Daruindu-te pe tine insuti si primind in aceiasi masura
dragostea oferita de persoana pe care o iubesti , viata iti
este plina, iar dragostea impartasita persoanei iubite se va
multiplica prin copii.
Raspunsul este corect a confirmat maestrul ! Dar
spune-mi si cea de-a doua caracteristica pe care ai gasit-o
pentru dragostea adevarata ?
A doua cracteristica a dragostei adevarate este persistenta,a continuat tinarul. Dragostea adevarata trece proba timpului si este mai profunda si mai abundenta odata cu scurgerea vremii. Aceasta nu se consuma repede ca un foc de paie, ci ca un foc de carbuni se aprinde mai greu , dar odata aprinsa nu se mai stinge.
Ai gasit si-a doua caracteristica i-a zis maestrul ! Asa este ; dragostea adevarata este vesnica si nu este influentata de trecerea anilor !
Cind i s-a cerut insa sa spun si al treilea raspuns, tinarul i-a zis maestrului : „Aceasta este tot ceea ce am invatat „! Pentru ca dorea ca tanarul sa gasesca intregul raspuns, maestrul l-a provovat cu o noua intrebare : „N-ai vrea sa mergi inca odata prin lume unde sa cauti si cea de-a treia caracteristica a dragostei adevarate ?
O nu ! i-a zis tinarul ; deja sunt foarte obosit . Am trudit din greu si am depus un efort asa de mare pina acum !
Auzind acest raspuns , batrinul maestru a zimbit si i-a zis tinarului : „Nu trebuie sa mai cauti ; ai descoperit deja si cel de-al treilea raspuns „! Pentru ca Dragostea adevarata inseamna munca asidua !
Cit de adevarate sunt aceste calitati : dragostea adevarata se daruie pe sine, este persistenta si se exprima prin munca si sacrificiu. Aceasta este si dragostea pe care ne-a dovedit-o Domnul Isus !
Invata de la toate
Învaţă de la ape să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum;
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi;
Învaţă de la soare cum trebuie să apui
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui;
Învaţă de la vântul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci;
Învaţă de la toate, căci toate-ţi sunt surori
Cum să treci frumos prin viaţă, cum trebuie să mori;
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat
Invaţă de la nufăr să fii mereu curat;
Învaţă de la flăcări ce avem de ars în noi
Învaţă de la ape să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea
Învaţă de la soare ca vremea să cunoşti
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti;
Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei;
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea
Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa;
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea care treci
Sa-nveti din tot ce piere, ca sa traiesti in veci!
De poti sa nu-ti pierzi capul
De poti sa nu-ti pierzi capul cand toti din jurul tau
Si l-au pierdut pe-al lor, găsindu-ţi ţie vină;
De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău,
Să nu-ţi pierzi niciodată încrederea în tine;
De poţi s-aştepţi oricât, fără să-ţi pierzi răbdarea;
De rabzi să fii minţit fără ca tu să minţi;
Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea
Să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminţi;
De poţi visa, dar fără să te robeşti visării;
De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta ţel;
De poţi să nu cazi pradă nicicând disperării
Succesul şi dezastrul primindu-le lafel;
De rabzi s-auzi cuvântul rostit cândva de tine,
Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut;
De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput;
Şi dacă corpul tău, uzat şi obosit,
Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă;
Numai cu străjnicia voinţei tale, astfel
Să steie peste vremuri aşa cum stă o stâncă;
De poţi vorbi mulţimii fără să minţi, şi dacă
Te poţi plimba cu regii făr-a te îngîmfa;
De nici amicii, nici duşmanii nu pot vreun rău să-ţi facă,
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta;
Şi dacă poţi să umpli minuta călătoare,
Să nu pierzi nici o filă din al vieţii tom,
Al tău va fi pământul cu tot ce e sub soare
Şi ceea ce-i mai mult: vei fi om, copilul meu!
Joseph Rudyard Kipling
Si l-au pierdut pe-al lor, găsindu-ţi ţie vină;
De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău,
Să nu-ţi pierzi niciodată încrederea în tine;
De poţi s-aştepţi oricât, fără să-ţi pierzi răbdarea;
De rabzi să fii minţit fără ca tu să minţi;
Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea
Să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminţi;
De poţi visa, dar fără să te robeşti visării;
De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta ţel;
De poţi să nu cazi pradă nicicând disperării
Succesul şi dezastrul primindu-le lafel;
De rabzi s-auzi cuvântul rostit cândva de tine,
Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut;
De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput;
Şi dacă corpul tău, uzat şi obosit,
Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă;
Numai cu străjnicia voinţei tale, astfel
Să steie peste vremuri aşa cum stă o stâncă;
De poţi vorbi mulţimii fără să minţi, şi dacă
Te poţi plimba cu regii făr-a te îngîmfa;
De nici amicii, nici duşmanii nu pot vreun rău să-ţi facă,
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta;
Şi dacă poţi să umpli minuta călătoare,
Să nu pierzi nici o filă din al vieţii tom,
Al tău va fi pământul cu tot ce e sub soare
Şi ceea ce-i mai mult: vei fi om, copilul meu!
Joseph Rudyard Kipling
Dorintele iubirii
Dacă iubești și trebuie să ai dorințe, fie ca ele acestea să fie:
Să te topești și să devii izvor ce susurul în noapte-și cântă;
Să cunoști durerea prea marii duioșii;
Să fii rănit de înțelegerea iubirii;
Să sângerezi de bună voie și bucurându-te
Să te trezești în zori cu inima întraripată și să înalți mulțumire pentru încă o zi de iubire;
Să te odihnești la ceasul amiezii și să cugeți la extazul iubirii;
Să te întorci împăcat acasă la ora amurgului;
Și, apoi, să dormi înălțând în inimă o rugă pentru cel iubit, iar pe buze un cântec de laudă.”
Kahlil Gibran.
Să te topești și să devii izvor ce susurul în noapte-și cântă;
Să cunoști durerea prea marii duioșii;
Să fii rănit de înțelegerea iubirii;
Să sângerezi de bună voie și bucurându-te
Să te trezești în zori cu inima întraripată și să înalți mulțumire pentru încă o zi de iubire;
Să te odihnești la ceasul amiezii și să cugeți la extazul iubirii;
Să te întorci împăcat acasă la ora amurgului;
Și, apoi, să dormi înălțând în inimă o rugă pentru cel iubit, iar pe buze un cântec de laudă.”
Kahlil Gibran.
Ceva despre timp
Se zice că timpul trece. Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp, spunea Garabet Ibrăileanu. De cealalta parte insa, Vergillius era de acord ca timpul fuge fara a se mai intoarce ( Fugit irreparabile tempus).
Oamenii spun că timpul trece, dar timpul spune că oamenii sunt trecători.
Poate ca timpul trece si noi stam sau noi trecem si timpul sta, nu stiu.... tot ceea ce ma intereseaza e ce fac eu in acest timp.
Pot investi acest timp in mod intelept, sau pot sa-l pierd degeaba.
O picatura de timp din timp
E mai usor uneori sa fac ceva decat sa stau. Parca timpul trece mai repede daca vorbesc decat atunci cand ascult.
Totusi, dragostea neconditionata a Prietenului meu m-a invatat sa ascult, sa tac, uneori, pur si simplu doar sa stau si sa meditez....
Si n-am pierdut nimic. Sunt mai fericita atunci cand ma opresc in toiul activitatilor si ma gandesc la El, trec mai bine peste orice atunci cand imi fac timp sa-L ascult, sunt mai fericita dupa fiecare hohot de plans si de ras impreuna cu El !
Si parca nici nu-mi vine sa cred, dar ceea ce ieri ma inspaimanta, azi ma face sa rad. Ieri nu vedeam oamenii din jur care-mi cereau ajutor, ca doar si eu eram asa de ingandurata, dar azi ma bucur sa ma opresc cu ei si sa-i ascult.
Un strop de timp petrecut impreuna cu Tatal si Prietenul meu in fiecare zi nu e mult. Mi-am dat seama ca acel strop dureaza prea putin deja, mi-am dat seama ca inca mai vreau sa stau cu El ; cum as putea sa ma grabesc cand El inca ma mai incurajeaza, cand El inca imi toarna in suflet si mai multa pace si siguranta? Cum as putea sa ma grabesc? Sunt cele mai frumoase momente pe care le traiesc toata ziua, cele mai puternice emotii traite.
"Fa-ti timp...." pare atat de banal astazi! Asta a fost si reactia mea. Dar am constatat ca e ceva posibil, ceva la care se poate ajunge foarte usor. E cel mai usor lucru pe care poti sa-l faci atunci cand pari a fi mai aglomerat.
Dupa ce stau cu Tati la povesti ( ca de toate Ii spun), ma trezesc ca nu mai am decat 10 % din toate problemele de dinainte, din nemultumiri, din temeri. Si apoi raman surprinsa cand El le rezolva si pe alea 10 %.
Chiar merita incercat !
Totusi, dragostea neconditionata a Prietenului meu m-a invatat sa ascult, sa tac, uneori, pur si simplu doar sa stau si sa meditez....
Si n-am pierdut nimic. Sunt mai fericita atunci cand ma opresc in toiul activitatilor si ma gandesc la El, trec mai bine peste orice atunci cand imi fac timp sa-L ascult, sunt mai fericita dupa fiecare hohot de plans si de ras impreuna cu El !
Si parca nici nu-mi vine sa cred, dar ceea ce ieri ma inspaimanta, azi ma face sa rad. Ieri nu vedeam oamenii din jur care-mi cereau ajutor, ca doar si eu eram asa de ingandurata, dar azi ma bucur sa ma opresc cu ei si sa-i ascult.
Un strop de timp petrecut impreuna cu Tatal si Prietenul meu in fiecare zi nu e mult. Mi-am dat seama ca acel strop dureaza prea putin deja, mi-am dat seama ca inca mai vreau sa stau cu El ; cum as putea sa ma grabesc cand El inca ma mai incurajeaza, cand El inca imi toarna in suflet si mai multa pace si siguranta? Cum as putea sa ma grabesc? Sunt cele mai frumoase momente pe care le traiesc toata ziua, cele mai puternice emotii traite.
"Fa-ti timp...." pare atat de banal astazi! Asta a fost si reactia mea. Dar am constatat ca e ceva posibil, ceva la care se poate ajunge foarte usor. E cel mai usor lucru pe care poti sa-l faci atunci cand pari a fi mai aglomerat.
Dupa ce stau cu Tati la povesti ( ca de toate Ii spun), ma trezesc ca nu mai am decat 10 % din toate problemele de dinainte, din nemultumiri, din temeri. Si apoi raman surprinsa cand El le rezolva si pe alea 10 %.
Chiar merita incercat !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)