Ieri…inima vibra la fiecare sunet al dragostei divine, astăzi…cleştele urii mă ţine!!!
Ieri… aveam aripile credinţei cu care zburam,astăzi…am aripile înfrângerii,ruşinii şi deznădejdii ce mă ţin strîns de pământ!!!
Ieri…priveam cerul,astăzi… caut printre gunoaiele lumii!!!
Ieri… număram stelele, astăzi…număr bani!!!
Ieri…încă mai zâmbeam, azi…nu mai am nici o bucurie!!!
Ieri…plângeam(şi cu cei ce plâng!!!)…astăzi am o inimă de piatră!!!
Ieri…mai răbdam, astăzi… nimeni nu îmi stă în cale!!!
Ieri…aveam amici, azi…sunt singur!!!
Ieri… fericire, astăzi, durere!!!
Psalm 84:5-7
Ferice de cei ce-si pun taria in Tine,
in a caror inima locuieste increderea.
Cand strabat acestia Valea Plangerii,
o prefac intr-un loc de izvoare,
si ploaia timpurie o acopere cu binecuvantari.
Ei merg din putere in putere,
si se infatiseaza inaintea lui Dumnezeu in Sion.
in a caror inima locuieste increderea.
Cand strabat acestia Valea Plangerii,
o prefac intr-un loc de izvoare,
si ploaia timpurie o acopere cu binecuvantari.
Ei merg din putere in putere,
si se infatiseaza inaintea lui Dumnezeu in Sion.
Tu treci în goana ta grăbit prin lume
Tu treci în goana ta grăbit prin lume
Robit de-a ne-mplinirilor osândă
Visând să ai din plin comori şi nume
Alergi mereu c-o inimă flămândă
Nu mai ai timp ca să priveşti o floare
Şi să-i admiri frumoasele-i culori
Să urmăreşti un răsărit de soare
Şi frumuseţea clipelor din zori
Nu mai ai timp să stai lângă izvorul
Ce curge cristalin prin stânci de munte
Să întelegi că doar pe Creatorul
Îl poţi vedea şi-n cele mai marunte
Să vezi că totu-i numai pentru tine
Un om trudit, sărman şi muritor
Să înţelegi că-n Mâna lui te ţine
Un Dumnezeu a toate Creator
Ce mai presus de toate şi-a dat viaţa
La Golgota în locul tău să moară
Iar tu trecând grăbit îţi întorci faţa
Să nu vezi dragostea ce te-nconjoară
Încetineşte-ţi pasul pe cărare
Uitându-te o clipă-n jurul tău
La universul fără de hotare
Şi-n tot ce-L vezi, să-L vezi pe Dumnezeu
Tu treci în goana ta grăbit prin lume
Robit de-a ne-mplinirilor osândă
Visând să ai din plin comori şi nume
Alergi mereu c-o inimă flămândă
Încetineşte-ţi pasul pe cărare
Uitându-te o clipă-n jurul tău
La universul fără de hotare
Şi-n tot ce-L vezi, să-L vezi pe Dumnezeu.
Robit de-a ne-mplinirilor osândă
Visând să ai din plin comori şi nume
Alergi mereu c-o inimă flămândă
Nu mai ai timp ca să priveşti o floare
Şi să-i admiri frumoasele-i culori
Să urmăreşti un răsărit de soare
Şi frumuseţea clipelor din zori
Nu mai ai timp să stai lângă izvorul
Ce curge cristalin prin stânci de munte
Să întelegi că doar pe Creatorul
Îl poţi vedea şi-n cele mai marunte
Să vezi că totu-i numai pentru tine
Un om trudit, sărman şi muritor
Să înţelegi că-n Mâna lui te ţine
Un Dumnezeu a toate Creator
Ce mai presus de toate şi-a dat viaţa
La Golgota în locul tău să moară
Iar tu trecând grăbit îţi întorci faţa
Să nu vezi dragostea ce te-nconjoară
Încetineşte-ţi pasul pe cărare
Uitându-te o clipă-n jurul tău
La universul fără de hotare
Şi-n tot ce-L vezi, să-L vezi pe Dumnezeu
Tu treci în goana ta grăbit prin lume
Robit de-a ne-mplinirilor osândă
Visând să ai din plin comori şi nume
Alergi mereu c-o inimă flămândă
Încetineşte-ţi pasul pe cărare
Uitându-te o clipă-n jurul tău
La universul fără de hotare
Şi-n tot ce-L vezi, să-L vezi pe Dumnezeu.
De la inima la inima
Zdrobiti si singuri cand ajungem,
Iar inima un geamat ni-e spre Dumnezeu,
Nu-i inima pe-a noastra s-o-nteleaga
Decat de a trecut si ea prin greu.
Poate ca unii-s gata sa ne-ncurajeze,
Si-ar vrea chiar sa ne ridice din disperare,
Dar mai presus de toate, ce razbate,
E soapta: " Trecut am fost si eu prin incercare."
Iar inima un geamat ni-e spre Dumnezeu,
Nu-i inima pe-a noastra s-o-nteleaga
Decat de a trecut si ea prin greu.
Poate ca unii-s gata sa ne-ncurajeze,
Si-ar vrea chiar sa ne ridice din disperare,
Dar mai presus de toate, ce razbate,
E soapta: " Trecut am fost si eu prin incercare."
Pentru clipe de liniste
Dar noua Doamne, Tu ne dai pace, caci tot ce facem noi,Tu implinesti pentru noi .
Tacere
Cuvintele, pe care nu le-am spus,
Sunt tot atâtea trepte ce coboară,
Cu sufletul tot mai adânc m-am dus,
Pe treptele tăcerii ca pe-o scară.
Ca-ntr-un cuprins de peşteră boltit,
M-am coborât în lumea nerostirii,
Şi-n cutele de piatră i-am gătit,
Acolo-n fund, un ascunziş Iubirii.
Cuvintele pe care nu le-am spus,
Sunt tot atâtea trepte de tăcere:
Adânc în mine, mai adânc m-am dus,
Acolo, unde orice vorbă piere.
De-acolo, din limanul necuprins,
Din lumea fără mal a nerostirii,
Pe treptele tăcerii s-au prelins
Din ascunziş, luminile iubirii.
Poti fi fericit si acum
Daca ai putea reduce populatia din intreaga lume la un sat de 100 de persoane, mentinand proportiile tuturor popoarelor existente pe Pamant, acest sat ar fi compus in felul urmator:
57 de asiatici, 21 de europeni, 14 americani si 8 africani;
52 ar fi femei si 48 barbati;
70 nu ar fi albi si doar 30 ar fi albi;
70 nu ar fi crestini si doar 30 ar fi crestini;
89 ar fi heterosexuali, iar 11 ar fi homosexuali;
6 persoane ar avea 59% din bogatiile lumii si toate 6 ar fi din SUA;
80 ar sta in case de nelocuit;
70 ar fi analfabeti;
50 ar suferi de malnutritie
1 ar fi pe moarte si 1 ar fi pe cale de a se naste;
1 ar avea un calculator;
1, da' numai 1, ar avea o diploma de studii.
Daca te gandesti la lume din perspectiva asta, nevoia de a accepta, de a intelege si nevoia de educatie devin clare.
Ia in considerare urmatoarele:
Daca te-ai trezit azi-dimineata mai mult sanatos decat bolnav inseamna ca ai mai mult noroc decat milioane de persoane care nu vor apuca sa traiasca saptamana viitoare;
Daca nu ai trait pericolul unei lupte, singuratetea unei inchisori, agonia torturii sau chinurile foamei - esti inaintea altor 500 de milioane de oameni de pe lumea asta;
Daca poti sa intri in biserica fara teama ca vei fi amenintat, torturat sau omorat - esti mai norocos decat 3 miliarde de persoane;
Daca ai mancare in frigider, haine cu care sa te imbraci, un loc unde sa dormi si o casa in care sa stai - esti mai bogat decat 75% din populatia lumii;
Daca ai bani in banca, in portofel si cateva monede intr-o pusculita - esti printre cele 8 procente ale persoanelor care traiesc bine;
Daca parintii tai sunt inca in viata si inca impreuna - esti intradevar o persoana foarte rara, chiar si in SUA sau Canada;
Daca poti sa citesti acest mesaj esti de doua ori mai binecuvantat: pentru ca cineva s-a gandit la tine si pentru ca te numeri printre cele 2 miliarde de persoane care stiu sa citeasca.
57 de asiatici, 21 de europeni, 14 americani si 8 africani;
52 ar fi femei si 48 barbati;
70 nu ar fi albi si doar 30 ar fi albi;
70 nu ar fi crestini si doar 30 ar fi crestini;
89 ar fi heterosexuali, iar 11 ar fi homosexuali;
6 persoane ar avea 59% din bogatiile lumii si toate 6 ar fi din SUA;
80 ar sta in case de nelocuit;
70 ar fi analfabeti;
50 ar suferi de malnutritie
1 ar fi pe moarte si 1 ar fi pe cale de a se naste;
1 ar avea un calculator;
1, da' numai 1, ar avea o diploma de studii.
Daca te gandesti la lume din perspectiva asta, nevoia de a accepta, de a intelege si nevoia de educatie devin clare.
Ia in considerare urmatoarele:
Daca te-ai trezit azi-dimineata mai mult sanatos decat bolnav inseamna ca ai mai mult noroc decat milioane de persoane care nu vor apuca sa traiasca saptamana viitoare;
Daca nu ai trait pericolul unei lupte, singuratetea unei inchisori, agonia torturii sau chinurile foamei - esti inaintea altor 500 de milioane de oameni de pe lumea asta;
Daca poti sa intri in biserica fara teama ca vei fi amenintat, torturat sau omorat - esti mai norocos decat 3 miliarde de persoane;
Daca ai mancare in frigider, haine cu care sa te imbraci, un loc unde sa dormi si o casa in care sa stai - esti mai bogat decat 75% din populatia lumii;
Daca ai bani in banca, in portofel si cateva monede intr-o pusculita - esti printre cele 8 procente ale persoanelor care traiesc bine;
Daca parintii tai sunt inca in viata si inca impreuna - esti intradevar o persoana foarte rara, chiar si in SUA sau Canada;
Daca poti sa citesti acest mesaj esti de doua ori mai binecuvantat: pentru ca cineva s-a gandit la tine si pentru ca te numeri printre cele 2 miliarde de persoane care stiu sa citeasca.
Ce pot face cu slabiciunile?
Lui dumnezeu ii place enorm sa lucreze cu oameni simpli, obisnuiti, slabi , pentru ca atunci harul, gloria si puterea lui Dumnezeu stralucesc.
Pana in urma cu cativa ani imi era frica sa-mi arat slabiciunile, neputinta, in fata oamenilor. Vroiam sa stiu si sa pot sa fac orice, si ma loveam tot timpul de limite.
Peste tot intalneam limitele fiintei mele neputincioase.
Doar atunci cand realizam ca imi trebuie ajutor ma gandeam ca as putea sa primesc totusi un ajutor.
Si cum nu vroiam sa mi se cunoasca slabiciunile, doar o Persoana le cunostea.Era singura care stia pana unde pot sa fac eu si de unde as abandona fara ajutor.
Plangeam si-i ceream ajutor Tatalui meu care intotdeauna m-a ajutat.
De cand am vazut ca merge faza, ma mandresc cu slabiciunile mele. Nu ma rusin sa vorbesc deschis cu oricine despre limitele mele de om, si continui laudandu-ma ca am un ajutor atat de bun...
Spunea cineva ca nu realizezi ca Dumnezeu e tot ce ai nevoie pana cand Dumnezeu e tot ce ai.
Cand ramai singur doar cu El, fii convins ca si muntii se vor pleca in fata ta. Nu exista lucru care sa ti se para de necucerit.
Si cel mai bun lucru cu care ramai din toate este ca te-ai obisnuit sa apelezi la Acest Prieten atat de minunat in orice problema. Si apoi plin de bucurie te intorci sa-I multumesti.
Recunoaste-ti in fata Lui slabiciunile !
Slabiciunile, atunci cand le accepti, devin cele mai mari binecuvantari. Ai ocazia sa-ti faci un Prieten Credincios !
Obositi sau obisnuiti ?
Inchipuiti-va ca intr-o zi ar fi venit un tren si nu am mai fi avut puterea sa ne urcam in el. L-am dorit prea mult, l-am asteptat prea mult. Ne-am epuizat in asteptare si nu ne-a ramas nici o picatura de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului asteptat.
O. Paler
Ne obisnuim in viata sa asteptam, uneori suntem fortati sa asteptam.
Asteptam insa de mult timp un lucru. Il asteptam pe Tatal nostru sa reapara. De fapt nu stiu daca mai avem rabdare sau am pierdut-o. Am obosit tot asteptand.
Stiu cat este de aproape sa apara si parca toate resursele de asteptare s-au ratacit prin vremuri.
Probabil suntem si obositi si obisnuiti sa asteptam incat am uitat chiar si ce mai asteptam. Bucuria a disparut si speranta s-a risipit. Ne-am epuizat in asteptare si nu ne-a ramas nici o picatura de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului asteptat.
Sper sa ne revenim. Sper sa continuam sa asteptam la fel ca-n prima zi. El e pe-aproape si vreau sa ratam ocazia de a ne bucura de sosirea Lui.
Logica inutila
Aşa se întâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?
Aripile
Nu-mi pune aripi!-am strigat
spre ingerul ce ma tinea
cand imi vâra aripi cu sila
si-n umeri mi le indesa.
Nu vreau! Dar el,cu o rabdare
pe care numai ingerii o au
Nu ma lasa,desi din ele
Spuneam ca nu stiu cum sa dau..
N-auzi??-strigam.Tocmai cu mine?
Nu fi asa ne-ndurator!
Nu le strica,le pui zadarnic.
Eu niciodata n-am sa zbor!
Esti surd?? l-am zguduit lovindu-l.
Dar el tot mai aprins lucra.
Stia ca voi avea nevoie.
Stia c-odata voi zbura! .....
Virgil Carianopol
Sa pierzi, si totusi...sa castigi
I-am cerut lui Dumnezeu putere ca sa pot reusi,
Am fost facut slab, ca sa pot sa invat in smerenie sa ascult.
Am cerut sanatate ca sa pot face lucruri mari,
Mi s-a dat o infirmitate, ca sa pot face lucruri mai bune.
Am cerut bogatie, ca sa pot fi fericit,
Mi s-a dat saracie, ca sa pot fi intelept.
Am cerut tarie, ca sa fiu laudat de oameni,
Mi s-a dat slabiciune, ca sa simt nevoia de Dumnezeu.
Am cerut toate lucrurile, ca sa ma pot bucura de viata,
Mi s-a dat viata, ca sa ma pot bucura de toate lucrurile.
N-am obtinut nimic din ceea ce am cerut - ci tot ceea ce sperasem.
In ciuda mea, rugaciunile mele nerostite au fost ascultate.
Dintre toti oamenii, eu sunt cel mai binecuvantat.
Ce-ti doresc.....
Iti doresc sa ai timp
ca, in zbuciumul vieii
sa gasesti macar o clipa de ragaz.
Iti doresc intelepciunea de a recunaoste
ca fiecare piedica din calea ta
ascunde in ea un prilej de a creste, depasind-o.
Iti doresc bucuria
de a descoperi lucruri mici,
aparent neinsemnate, ale vietii,
si de a te inviora prin ele.
Iti doresc prieteni buni
care sa-ti fie alturi si la necaz,
nu doar pe timp de soare.
Iti doresc calmul plin de pace
care sa iti dea siguranta,
pana si in cele mai navalnice furtuni ale vietii.
Iti doresc incredintarea ca exista Dumnezeu
si ca El este langa tine, in fiecare zi,
in fiecare clipa din viata ta.....
ca, in zbuciumul vieii
sa gasesti macar o clipa de ragaz.
Iti doresc intelepciunea de a recunaoste
ca fiecare piedica din calea ta
ascunde in ea un prilej de a creste, depasind-o.
Iti doresc bucuria
de a descoperi lucruri mici,
aparent neinsemnate, ale vietii,
si de a te inviora prin ele.
Iti doresc prieteni buni
care sa-ti fie alturi si la necaz,
nu doar pe timp de soare.
Iti doresc calmul plin de pace
care sa iti dea siguranta,
pana si in cele mai navalnice furtuni ale vietii.
Iti doresc incredintarea ca exista Dumnezeu
si ca El este langa tine, in fiecare zi,
in fiecare clipa din viata ta.....
Timpul sa devenim normali
Probabil ca daca cineva ne-ar spune cateodata ca nu prea suntem normali, ne-am supara pe acea persoana. Dar uneori uitam sa fim normali. Uitam cine este exemplul nostru :Isus. Uitam sa fim ca El. Uitam sa traim o viata curata, o viata in care El sa-si gaseasca placerea.
Ar trebui sa ne oprim un pic din activitatile noastre si sa ne gandim cum sa devenim oameni normali !
Ce mult ne stapaneste ASTAZI
Ce mult ne stăpâneşte Astăzi
de parcă nici n-a fost vreun ieri
şi parcă nici n-ar fi vreun mâine
ci-i numai Astăzi-de-dureri
sau numai Astăzi-de-plăcere
de încântare şi belşug
uităm de Ieri cel ca un leagăn
şi Mâine, cel ca un coşciug…
Uităm de Ieri, uităm de Mâine
cum n-ar fi fost sau n-ar mai fi
şi stăm robiţi de Astăzi numai
de parcă-i Timpul tot, o zi.
Uităm, uităm… Dar şi-Astăzi trece
ca alte zile mii şi mii
ce pierdem azi, sau credem veşnic
sunt mâini păreri de rău târzii.
…O, nu fi prea robit de Astăzi
nici prea zdrobit, nici prea-ncântat
Prezentu-i scurt, iar Viitorul
necunoscut şi neaşteptat.
Ci pleacă-ţi inima, mai bine,
smerindu-ţi-o spre Dumnezeu
că-n El e liniştea deplină
dincolo de uşor sau greu.
Traian Dorz
O, Om !
O, om, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai
De pilda ce la alţii dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulţi o să îndrume.
Ce grijă trebuie să pui
În viaţa ta în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus… în veci nu-l mai aduni
Şi vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorba, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curaţi sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt…cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.
Ai spus un cântec, versul sau
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăţie sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de ruşine.
Arăţi o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună sau e rea,
Va prăbuşi sau va-nălţa,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.
Trăiesti o viaţă… viaţa ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ţi-o trăieşti vei câştiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.
O, om! Ce mari răspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau laşi prin pilda care-o dai
Pe mulţi, pe mulţi, spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume.
Deci nu uita!…Fii credincios
Cu grijă şi cu teamă
Să laşi în urmă luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, neîndoios,
Odată vei da seama.
Nichita Stanescu
Rugaciunea fara raspuns sau.....
Am crezut atunci ca cel mai tragic lucru care mi se poate intampla e sa ma rog si sa plang pana la dureri de cap ca apoi sa raman tot fara un raspuns.
De multe ori ne aflam in anumite situatii in care dorim sa primim un raspuns atat de clar incat sa nu mai ramana nici un pic de indoiala.
Gandurile imi rataceau departe, am uitat si de unde am pornit. Am uitat unde trebuia sa ajung. Doream si eu un raspuns. Si n-a venit. Atata nesiguranta ! Atata durere! Atatea reprosuri personale, atatea invinuiri, atata tristete, atata zbucium !
As renunta chiar sa ma mai rog pentru un lucru pe care mi-l doresc asa de mult. Dar nu pot... Stiu ca nu pot renunta. N-am facut nimic de capul meu singura. Intotdeauna El mi-a trasat drumul atat in cele mai mici lucruri din viata mea dar si mai mult in cele mari.
Nu pot uita vreodata modul in care El mi-a trasat fiecare drumul in cele mai mari decizii pe care a trebuit sa le iau.
Imi place ceea ce scria Gerald L. Sittser :
" Rugaciunea fara raspuns ne protejeaza. Ea ne zdrobeste, ne face sa devenim mai profunzi, ne scoate la lumina adevarata fata si ne transforma.
Ironia este ca rugaciunile fara raspuns din trecut, care atat de des ne face sa ne simtim raniti, parasiti si deziluzionati, joaca rolul unui foc purificator, care ne pregateste pentru rugaciunile ascultate din viitor, daca suntem gata sa privim adanc in intunericul sufletelor noastre si sa staruim in rugaciune atunci cand s-ar parea ca nu mai avem nici un motiv sa o facem."
Tot el spune ca " ceea ce noi interpretam drept "nu" ar putea fi de fapt "nu in felul acesta" sau " nu inca".
Ups, si ce greu cand, ramas singur parca in mijlocul framantarilor, doar tu cu tine in fata, trebuie sa iei o decizie. Oare va fi una buna, sau o vei regreta mai tarziu?
Ce faci cand din raspunsul de tacere nu intelegi nimic?????
Dor de Isus
" Mi-e dor de Tine, Doamne,
ratacind uitasem de Tine...
Te lasasem asteptandu-ma,
dornic sa-mi vorbesti
Caci astupasem cu pietre
fantana iubirii ceresti
si ma-ndepartasem plangandu-ma:
De ce nu-mi mai esti?!
De ce nu-mi mai spui umbletul in ce sa-l masor?!
insa cui
sa-i arati minunile Tale
daca eu m-abatusem din cale?...
Insa-acuma mi-e dor.
Sa ma umpli as vrea
de cuvintele Tale ce curg in izvoare de Har...
si-n amurg,
peste lacrima mea dintre pleoape
sa ma mangai,
sa Te stiu mai aproape..."
Elisa Man
Zambeste !
Zambeste!! N-ai motive? poate ai dreptate
Esti antrenat in marsul lung al vietii,
Si chin, dureri si griji nenumarate
Incep inca din anii tineretii
Dar, pentru ca esti fiu iubit,
Si pentru ca Isus Cristos traieste,
Chiar daca-adesea esti nemultumit,
Zambeste !
Zambeste chiar s-atunci cand spinii de pe drum
Iti vor rani piciorul nemilos,
Iar trandafii in loc sa-ti dea parfum
Te-or intepa adesea dureros.
La gandul ca Isus a suferit
Si pt tine astazi mijloceste
Pentru ca si tu poti fi mantuiut,
Zambeste!!!
Cand cei din jur te-or insulta ,
Tu sa-i privesti senin si fericit
Stiind ca si Isus -naintea ta
Nevinovat fiind a a suferit
Nu te-ntrista cand rau vei fi tratat
Cand cel mai bun amic te paraseste,
Isus e-al tau, ce minunat
Zambeste!!!
Zambeste!!! caci la capatul de drum,
Isus cu bucurie te asteapta...
Tu nu mai apartii lunii de-acum,
Caci tu pasesti pe calea dreapta..
Si-atunci cand pragul vesniciei vei pasi
Pe poarta de margaritar intrand,
Isus cu drag in cale-ti va iesi...
... zambind! ))
Comori
Unul cate unul, Dumnezeu mi-a luat
Toate lucrurile la care tineam atat de mult
Pana cand am ramas cu mainile goale.
Am pierdut toate jucariile care straluceau atat de frumos.
Si mergeam pe drumurile acestei lumi,
Suspinand in zdrente.
Pana cand am auzit vocea Lui spunandu-mi:
"Ridica-ti mainile goale spre Mine!"
Asa ca mi-am intins mainile spre cer,
Si El le-a umplut cu o multime
De bogatii ceresti si nevazute.
Pana cand mainile mele nu le-au mai putut tine.
Si am inteles, in sfarsit,
Cu mintea mea simpla si lipsita de intelepciune
Ca Dumnezeu nu putea sa-Si reverse bogatiile
In niste maini deja pline.
Martha Snell Nicholson
Vizitat de Dumnezeu
Sunt momente in viata cand dorim sa fim lasati in pace de toti, sa nu mai auzim nici o parere, nici un sfat, pur si simplu vrem sa fim singuri. Chiar daca am putea fi ajutati, preferam sa stam singuri, poate autocompatinindu-ne.
Refuzam orice apropiere sau intentie de a fi ajutati. Refuzam sa mai credem intr-o minune.
Si tocmai atunci linistea noastra este deranjata de o prezenta care se face simtita. Desi mereu cu noi, acuma e momentul in care o simtim profund. Toata pacea noastra este tulburata pentru ca avem o vizita mai deosebita.....
In “Vizitatorul”, de Eric Emmanuel Schmitt, apare o intrebare catre Dumnezeu:
- " De ce ai ales sa ma vizitezi tocmai pe mine?" Si raspunsul este:
- " Intotdeauna este mai interesant sa vorbesti cu cineva care nu crede, decat cu un adorator. "
Lui Dumnezeu Ii place sa stea de vorba cu noi chiar si atunci cand nu vrem sa Il privim. Chiar si atunci cand vrem sa fim lasati in pace, El vrea sa ne ajute sa privim iarasi cu credinta inainte. Sunt momente in care avem cel mai mult nevoie de credinta, si ea pare ca e inexistenta chiar acum.
Il intrebam pe Dumnezeu de ce a ales sa se intereseze de noi, iar cel mai probabil, dupa ce acceptam ajutorul Lui, urmatoarea cerere demonstreaza inca odata slaba noastra credinta : “Daca esti Dumnezeu intr-adevar, fa o minune aici si acum”.
Dumnezeu o va face, dar o va face in timpul Lui. Si o va face asa cum stie El ca e mai bine pentru noi, ca slava lui sa fie vazuta in final.
A face totul si a-L implica pe Dumnezeu in toate actiunile noastre e cel mai important lucru ca sa fim multumiti si fericiti intotdeauna, si atunci nu ne vom mai trezi "surprinsi" de prezenta Lui. El este mereu cu noi si intervine in viata noastra fara ca noi sa realizam asta de cele mai multe ori.
„Eu nu stiu dacă voi putea urca vreodată la Tine,
Tu însă, Doamne, cobori cînd vrei: măcar în treacăt
Vino, te astept în cămărută la mine...
...Cum n-am pe nimeni, nici zăvor, nici lacăt,
Pune straja Ta la usă si la fereastră,
Să nu intre peste noi nici bine nici rău
Care să tulbure petrecerea noastră,
O zi întreagă, Doamne, să fiu al Tău”. ( "Vizita ")
Prin ceata de mana cu Isus
"Atunci când eşti inspirat de nişte scopuri măreţe, de nişte proiecte extraordinare, toate gândurile tale sparg frontierele: Mintea ta transcende limitele, conştiinţa ta se dilată în toate direcţiile şi te regăseşti într-o nouă, măreaţă şi minunată lume. Forţele latente, aptitudinile şi talentele capătă viaţă, şi descoperi în tine o persoană cu mult mai extraordinară decât ai îndrăznit să visezi vreodată."
- Patanjali
Nu-i prea usor sa treci prin ceata singur doar.
Nu-i usor ... dar atunci cand drumul pe care mergi duce undeva, cand tinta este fixata si cand l-ai luat ca insotitor pe Isus, totul se schimba.
Sa mergi cu El catre tinta fixata cu inima arzand de doruri de a ajunge cat mai repede, chiar si durerile, oboseala, piedicile si obstacolele devin scari spre binecuvantarea gasirii acelei tinte.
Orice val de ceata densa va fi dizolvat dinaintea ta, iar bolovanii in care ti se lovesc picioarele obosite si grabite se vor dizolva dinaintea ta.
Nu merge fara a te asigura ca mana ta e in mana lui Isus.
Nu continua sa lupti singur pana nu esti sigur ca si El lupta alaturi de tine.
Nu te gandi ca ai sa reusesti prin ceata singur.
Nu te astepta sa ajungi la tinta dorita.
Prin ceata de mana cu Isus poti scrie povestea vietii tale.
- Patanjali
Nu-i prea usor sa treci prin ceata singur doar.
Nu-i usor ... dar atunci cand drumul pe care mergi duce undeva, cand tinta este fixata si cand l-ai luat ca insotitor pe Isus, totul se schimba.
Sa mergi cu El catre tinta fixata cu inima arzand de doruri de a ajunge cat mai repede, chiar si durerile, oboseala, piedicile si obstacolele devin scari spre binecuvantarea gasirii acelei tinte.
Orice val de ceata densa va fi dizolvat dinaintea ta, iar bolovanii in care ti se lovesc picioarele obosite si grabite se vor dizolva dinaintea ta.
Nu merge fara a te asigura ca mana ta e in mana lui Isus.
Nu continua sa lupti singur pana nu esti sigur ca si El lupta alaturi de tine.
Nu te gandi ca ai sa reusesti prin ceata singur.
Nu te astepta sa ajungi la tinta dorita.
Prin ceata de mana cu Isus poti scrie povestea vietii tale.
Timpul nu poate omori speranta
Firava si nesigura dar neobosita si deloc amagita de timpul care o urmareste, isi face loc in inima mea speranta. Vreau sa o vad ca creste zilnic, vreau sa o vad mai increzatoare si vreau sa ma bucur in final de roada pe care ea o va aduce.
Cand clipele par ani si anii epoci
Asteptand un raspuns parca timpul primeste definitia de haos. Pare cel mai lung si tulbure moment din viata asteptand un raspuns. Si parca cu cat dorinta e mai mare de a-l obtine, cu atat nelinistea se cuibareste in noi.
Ana Blandiana a cedat . Nu mai vedea un raspuns in zare.
Nici un răspuns nu se naşte
Decât când nimeni nu mai are
nevoie de el
Şi întrebarea care-l aştepta
a murit.
Am o intrebare care asteapta un raspuns, si privesc, si meditez si ma rog sa apara acel raspuns cumva. Inclinatia de a nu-l mai astepta e mare. Dar n-as vrea sa abandonez, poate el e chiar atat de aproape de mine, doar ca nu-l vad. Nu pot sa-l abandonez dupa ce l-am asteptat atata.
Tati, o sa mai insist, un raspuns trebuie sa fie, si eu trebuie sa-l inteleg. Nu pot sa abandonez, chiar daca timpul trece, Tu esti administratorul viietii mele, si stiu ca raspunsul va veni la momentul cel mai potrivit din viata mea. Va fi cu siguranta un moment in care voi fi gata sa-l accept raspunsul Tau si sa ma stiu bucura de el.
Ana Blandiana a cedat . Nu mai vedea un raspuns in zare.
Nici un răspuns nu se naşte
Decât când nimeni nu mai are
nevoie de el
Şi întrebarea care-l aştepta
a murit.
Am o intrebare care asteapta un raspuns, si privesc, si meditez si ma rog sa apara acel raspuns cumva. Inclinatia de a nu-l mai astepta e mare. Dar n-as vrea sa abandonez, poate el e chiar atat de aproape de mine, doar ca nu-l vad. Nu pot sa-l abandonez dupa ce l-am asteptat atata.
Tati, o sa mai insist, un raspuns trebuie sa fie, si eu trebuie sa-l inteleg. Nu pot sa abandonez, chiar daca timpul trece, Tu esti administratorul viietii mele, si stiu ca raspunsul va veni la momentul cel mai potrivit din viata mea. Va fi cu siguranta un moment in care voi fi gata sa-l accept raspunsul Tau si sa ma stiu bucura de el.
Cu sau fara de iubire
Mereu cerşim vieţii ani mai mulţi, aşa-s neştire,
Ne răzvrătim, ne plângem de pierderea noastră,
Şi încă nu-nţelegem că fără de iubire
Se vestejeşte Timpul în noi ca floarea-n glastră.
Vasile Voiculescu
Nu mi-as dori o viata mai lunga, nu mi-as dori nici zile mai multe, ci mi-as dori o viata indiferent cat de scurta, dar o viata incarcata de iubire si sufocata de pace.
Imi doresc o viata traita langa Domnul meu, mai aproape de El si traind mereu cu speranta la vesnicia petrecuta langa El.
Vreau iubirea pe care numai El stie sa mi-o dea. Am nevoie de iubirea Lui, pentru ca doar El mi-o stie da asa cum imi doresc eu.
Ne răzvrătim, ne plângem de pierderea noastră,
Şi încă nu-nţelegem că fără de iubire
Se vestejeşte Timpul în noi ca floarea-n glastră.
Vasile Voiculescu
Nu mi-as dori o viata mai lunga, nu mi-as dori nici zile mai multe, ci mi-as dori o viata indiferent cat de scurta, dar o viata incarcata de iubire si sufocata de pace.
Imi doresc o viata traita langa Domnul meu, mai aproape de El si traind mereu cu speranta la vesnicia petrecuta langa El.
Vreau iubirea pe care numai El stie sa mi-o dea. Am nevoie de iubirea Lui, pentru ca doar El mi-o stie da asa cum imi doresc eu.
Mai aproape de Tine
Sa Te simt, sa ma bucur de un pic de singuratate, sa stau meditand, astea sunt importante. Vreau doar sa Te aud, sa Te simt si sa ma bucur de prezenta Ta. Fiinta mea Te vrea. Tu ei fi mereu iubirea mea, chiar daca viata va fi mai grea decat pare, chiar daca timpul trece fara a ma lasa prea mult sa Te ascult....
Disperarea sau timul limita nu vreau sa ma sperie, pentru ca Tu nu mi-ai ingradit personalitatea, pentru ca Tu mi-ai dat viata sa ma bucur, sa fiu fericita si sa-mi doresc sa ma intorc la Tine.
Daca vreau sa Te simt, daca vreau sa Te aud, daca vreau sa Te simt si daca vreau ca Tu sa-mi vorbesti, este ca sa cred mai mult in Tine, este ca sa ma apropiu de Tine, este ca sa ma bucur de Tine. Pentru ca vreau sa trec peste toate greutatile vietii si peste toate provocarile ei impreuna cu Tine. Pentru ca vreau sa ma stiu in planul Tau, in voia Ta pentru mine.
Disperarea sau timul limita nu vreau sa ma sperie, pentru ca Tu nu mi-ai ingradit personalitatea, pentru ca Tu mi-ai dat viata sa ma bucur, sa fiu fericita si sa-mi doresc sa ma intorc la Tine.
Daca vreau sa Te simt, daca vreau sa Te aud, daca vreau sa Te simt si daca vreau ca Tu sa-mi vorbesti, este ca sa cred mai mult in Tine, este ca sa ma apropiu de Tine, este ca sa ma bucur de Tine. Pentru ca vreau sa trec peste toate greutatile vietii si peste toate provocarile ei impreuna cu Tine. Pentru ca vreau sa ma stiu in planul Tau, in voia Ta pentru mine.
Ganduri din linistea serii
Hm! Cum stau si ma gandesc la atatea. Un gand pleaca si altul vine. Pe altul l-am abandonat iar pe altul l-am uitat deocamdata.
E seara si vreau si eu sa ma relaxez un pic dupa atatea.....
Incerc sa ma regasesc. Parca vreau sa-mi aud inima si as vrea sa-mi simt mintea mai aproape de mine. As vrea ca sa adorm cu toata mintea doar in camera mea. Dar parca ea refuza sa se opreasca doar intr-un spatiu asa de mic. Inca rataceste departe, si eu am atata nevoie de un pic de liniste.Parca nu sunt singura in situatia asta. Si altii au fost si altii mai sunt inca.
Marin Sorescu traia ceva asemanator.
Nu stiu ce am,
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.
Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.
Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat , departe.
Doamne, din ce fel de huma
M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?
De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine.
Ma linistesc cuvintele de aur: "Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi. Ganduri de pace si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde."
Doamne, cate ganduri trec prin mintea mea, cat de confuza sunt, cat de nelinistita, dar caut fata Ta, caut linistea in Tine, caut un loc de scapare la Tine.
Imi caut sperantele in Tine.
Pacea vine doar de la Tine. Si gandurile serii se pot aduna impreuna inspre Tine.
E seara si vreau si eu sa ma relaxez un pic dupa atatea.....
Incerc sa ma regasesc. Parca vreau sa-mi aud inima si as vrea sa-mi simt mintea mai aproape de mine. As vrea ca sa adorm cu toata mintea doar in camera mea. Dar parca ea refuza sa se opreasca doar intr-un spatiu asa de mic. Inca rataceste departe, si eu am atata nevoie de un pic de liniste.Parca nu sunt singura in situatia asta. Si altii au fost si altii mai sunt inca.
Marin Sorescu traia ceva asemanator.
Nu stiu ce am,
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.
Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.
Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat , departe.
Doamne, din ce fel de huma
M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?
De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine.
Ma linistesc cuvintele de aur: "Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi. Ganduri de pace si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde."
Doamne, cate ganduri trec prin mintea mea, cat de confuza sunt, cat de nelinistita, dar caut fata Ta, caut linistea in Tine, caut un loc de scapare la Tine.
Imi caut sperantele in Tine.
Pacea vine doar de la Tine. Si gandurile serii se pot aduna impreuna inspre Tine.
Conducatorul
Am urcat in trenul vietii plangand
Intr-o zi de noiembrie cenusie;
Undeva pe malul Muresului serpuind,
Intr-o gara mica, pustie.
Aveam si eu un bilet in buzunar,
Ce mi l-au pus parintii la plecare
Asa cum l-au primit si ei - in dar -
Si nu stiam ca-i scris pe el: "PIERZARE"!
Pe cele doua sine: timp si spatiu,
Pornii, calatorind spre nicaieri -
Sa sorb din cupa vietii cu nesatiu
Si parca m-am urcat in tren, ca ieri.
Si leganat de rotile grabit,
Lasai in urma atatea statii dragi:
Gradina - cu ciresele 'negrite,
Padurea, cu potecile cu fragi;
La fiecare varsta cu-a ei toane,
Cand ma-nfierbantam mai mult la joc,
Eu auzeam un scurt: "Sus in vagoane"
Si trenul o lua din nou din loc…
Grabit lasai in ulita pustie,
O minge, ce din carpe mi-am facut,
O undita din ac si gamalie,
Bat de alun si ata de cusut.
Lauta cu arcusul din tuleu
Si sania din iernile cu nea,
Si trotineta prietenului meu
Pentru ca eu, nu o avem pe-a mea.
Lasai o gradinita cu jucariile ei,
Cateva scoli co colegii mei
Iar trenul pe sine zbura -
Spre unde? Spre ce? Nu conta.
Dupa vreo douazeci de statii prin ani,
Cand frunzele cad din castani,
O voce-mi spuse domol:
"Biletul, pentru control!"
Era un conductor bland
Ca soarele diminetii,
O Carte in mana tinand:
"Mersul trenurilor vietii!"
M-a intrebat, parca-l aud si-acum,
C-o voce ce vibra ca si vioara,
De unde vin? Si unde-i al meu drum?
Treceam cu trenul meu… prin Timisoara.
M-am desteptat atunci ca dintr-un vis,
Cautand biletul meu prin buzunare
Dar am vazut ca "IAD" pe el e scris!
Si-am plans atunci cu lacrime amare.
El mi-a promis ca n-o sa m-amendeze,
Ca nu-I aceasta slujba ce-a primit -
Ci sa trezeasca, sa avertizeze,
Sa dea bilete rosii, gratuit!
Dar ca in urma vine, nemilos,
Un controlor cu chipul fioros;
Pe sapca are ca emblema-un craniu,
Iar vocea lui suna taios si straniu:
"Cei ce nu aveti bilete rosii ci viza 'gratie'
Veti cobora cu mine la prima statie!"
Eu il priveam si-l ascultam nauc
Si pentru prima data intrebarea:
De unde vin? Si unde-o sa ma duc?
Se ridica vijelios ca marea.
El mi-a vorbit din nou cu duiosie
Si sub lumina razei de lanterna,
Primi biletul de culoare purpurie,
Chelmac, via Golgota, viata eterna!
Mi-a spus daca biletul am schimbat,
Indata ce in gara-o sa sosim,
Sa schimb si trenul c-un accelerat
Din Timisoara… spre Ierusalim!
Si-acel conductor bland a disparut;
Si mi-l mai aminteam, doar dupa nume;
Dar si eu tot conductor m-am facut
Impartasind aceeasi misiune.
Si de-atunci pe diferit rute
Calatoresc mereu, neobosit,
Sa-mpart bilete inca nevandute,
Bilete pentru ceruri, gratuit!
Pe calatori cu trupul obosit,
Ce nu stiu unde merg caci dormiteaza,
Caut sa-i trezesc strigand necontenit:
"Biletele va rog. Vesnicia urmeaza! Vesnicia urmeaza!"
Petru Dugulescu
Intr-o zi de noiembrie cenusie;
Undeva pe malul Muresului serpuind,
Intr-o gara mica, pustie.
Aveam si eu un bilet in buzunar,
Ce mi l-au pus parintii la plecare
Asa cum l-au primit si ei - in dar -
Si nu stiam ca-i scris pe el: "PIERZARE"!
Pe cele doua sine: timp si spatiu,
Pornii, calatorind spre nicaieri -
Sa sorb din cupa vietii cu nesatiu
Si parca m-am urcat in tren, ca ieri.
Si leganat de rotile grabit,
Lasai in urma atatea statii dragi:
Gradina - cu ciresele 'negrite,
Padurea, cu potecile cu fragi;
La fiecare varsta cu-a ei toane,
Cand ma-nfierbantam mai mult la joc,
Eu auzeam un scurt: "Sus in vagoane"
Si trenul o lua din nou din loc…
Grabit lasai in ulita pustie,
O minge, ce din carpe mi-am facut,
O undita din ac si gamalie,
Bat de alun si ata de cusut.
Lauta cu arcusul din tuleu
Si sania din iernile cu nea,
Si trotineta prietenului meu
Pentru ca eu, nu o avem pe-a mea.
Lasai o gradinita cu jucariile ei,
Cateva scoli co colegii mei
Iar trenul pe sine zbura -
Spre unde? Spre ce? Nu conta.
Dupa vreo douazeci de statii prin ani,
Cand frunzele cad din castani,
O voce-mi spuse domol:
"Biletul, pentru control!"
Era un conductor bland
Ca soarele diminetii,
O Carte in mana tinand:
"Mersul trenurilor vietii!"
M-a intrebat, parca-l aud si-acum,
C-o voce ce vibra ca si vioara,
De unde vin? Si unde-i al meu drum?
Treceam cu trenul meu… prin Timisoara.
M-am desteptat atunci ca dintr-un vis,
Cautand biletul meu prin buzunare
Dar am vazut ca "IAD" pe el e scris!
Si-am plans atunci cu lacrime amare.
El mi-a promis ca n-o sa m-amendeze,
Ca nu-I aceasta slujba ce-a primit -
Ci sa trezeasca, sa avertizeze,
Sa dea bilete rosii, gratuit!
Dar ca in urma vine, nemilos,
Un controlor cu chipul fioros;
Pe sapca are ca emblema-un craniu,
Iar vocea lui suna taios si straniu:
"Cei ce nu aveti bilete rosii ci viza 'gratie'
Veti cobora cu mine la prima statie!"
Eu il priveam si-l ascultam nauc
Si pentru prima data intrebarea:
De unde vin? Si unde-o sa ma duc?
Se ridica vijelios ca marea.
El mi-a vorbit din nou cu duiosie
Si sub lumina razei de lanterna,
Primi biletul de culoare purpurie,
Chelmac, via Golgota, viata eterna!
Mi-a spus daca biletul am schimbat,
Indata ce in gara-o sa sosim,
Sa schimb si trenul c-un accelerat
Din Timisoara… spre Ierusalim!
Si-acel conductor bland a disparut;
Si mi-l mai aminteam, doar dupa nume;
Dar si eu tot conductor m-am facut
Impartasind aceeasi misiune.
Si de-atunci pe diferit rute
Calatoresc mereu, neobosit,
Sa-mpart bilete inca nevandute,
Bilete pentru ceruri, gratuit!
Pe calatori cu trupul obosit,
Ce nu stiu unde merg caci dormiteaza,
Caut sa-i trezesc strigand necontenit:
"Biletele va rog. Vesnicia urmeaza! Vesnicia urmeaza!"
Petru Dugulescu
Situatii dificile
Sunt atatea momente in viata cand parca nu mai intelegem ce hotarare trebuie sa luam.Si suntem fortati sa luam una neaparat. Cautam un pic de ajutor la parinti, la prieteni, la cunoscuti, si parca ori nu ne inteleg, sau noi nu am explicat destul de clar mesajul nostru sau pur si simplu nu vor sa se implice in problema noastra. Sau se implica superficial si ne lasa balta cu toate.
Cautam un raspuns urgent, avem si termen limita de gandire si nu vrem nicicum sa gresim in luarea deciziei.
Nu avem nici un raspuns.
Nu avem pe nimeni in jur.
Nu avem informatii complete.
Parca si Dumnezeu intarzaie sa faca o lumina in jurul nostru.
Si zilele trec. Si poate ramanem fara raspunsul pe care noi trebuie sa-l dam mai departe.
Incepem sa ne panicam. Pentru ca nu stim ce urmeaza. Urmeaza sa facem un pas gresit? Urmeaza ceva frumos sau ceva urat?
Si a mai trecut inca o zi. Si nu stim nimic.
Zicem uneori ca poate si tacerea e un raspuns. Dar de unde stim ce fel de raspuns este?
Se intampla sa nu primim nici un raspuns in situatii limita. Ce facem atunci? Luam noi hotarari rapide? Si mai stim daca asta a fost voia Domnului? Se poate ca lucrurile sa mearga "bine", dar Domnul sa nu fie acolo. Se poate ca lucrurile sa mearga "rau", dar Domnul sa fie acolo.
Nu stiu, dar vreau sa inteleg ceva....
Intr-adevar, situatiile dificile ne apropie mai mult de Dumnezeu.........
Prietenia adevarata
Un prieten ADEVARAT stie care este realitatea vietii tale.
Un prieten OARECARE, cand te viziteaza, se poarta ca un invitat.
Un prieten ADEVARAT deschide frigiderul si ia ceea ce are nevoie.
Un prieten OARECARE gandeste ca prietenia s-a terminat dupa o discutie aprinsa.
Un prieten ADEVARAT stie ca nu exista prietenie fara lupta.
Un prieten OARECARE spera ca intotdeauna esti acolo pentru el sau ea.
Un prieten ADEVARAT intotdeauna va fi acolo pentru tine.
Dragostea adevarata
Un tinar a inceput sa caute dragostea adevarata. Pentru ca nu stia cum s-o identifice si cum s-o gaseasca, acesta a mers la un maestru si l-a intrebat : „ Inteleptule Maestru ; caut dragostea adevarata, cum pot sti cand am gasit-o ?” Maestru l-a privit cu atentie, i-a zimbit apoi i-a zis : „ Nu-ti voi da raspunsul ; dar iti spun ca dragostea adevaratta are trei calitati distincte. Esti gata sa rascolesti lumea si sa cauti care sunt aceastea ? „ Da a raspuns tinarul !”
Dupa ce s-a despartit de maestru, tinarul a colindat lumea in lung si-n lat. Dupa mai multe cautari, s-a oprit la o scoala cu un mare renume, unde a inceput sa studieze crezand ca asa va descoperi calitatile dragostei adevarate. Dupa ce a discutat cu profesorii si s-a imprietenit cu studentii, s-a indragostit, dar a gustat si ce-i esecul si
dezamagirea in dragoste.
Dupa multi ani de reusite si esecuri , tinarul s-a intors la Marele Maestru.Acesta l-a recunoscut si l-a
intrebat imediat ce l-a vazut : „ Ai descoperit care sunt cele
trei calitati ale dragostei adevarate ?”
Tinarul i-a raspuns ca in toata umblarea lui prin lume
si in urma experientelor ce le-a trait , a descoperit numai
doua dintre aceste calitati. „ Spune-mi pe cele pe care le-ai
descoperit ; „ i-a zis maestrul !
In primul rind , a raspuns tinarul, dragostea
adevarata inseamna daruire totala. Dragostea adevarata
nu asteapta sa primeasca , ci ea se daruie pe deplin si mai
intii. Daruindu-te pe tine insuti si primind in aceiasi masura
dragostea oferita de persoana pe care o iubesti , viata iti
este plina, iar dragostea impartasita persoanei iubite se va
multiplica prin copii.
Raspunsul este corect a confirmat maestrul ! Dar
spune-mi si cea de-a doua caracteristica pe care ai gasit-o
pentru dragostea adevarata ?
A doua cracteristica a dragostei adevarate este persistenta,a continuat tinarul. Dragostea adevarata trece proba timpului si este mai profunda si mai abundenta odata cu scurgerea vremii. Aceasta nu se consuma repede ca un foc de paie, ci ca un foc de carbuni se aprinde mai greu , dar odata aprinsa nu se mai stinge.
Ai gasit si-a doua caracteristica i-a zis maestrul ! Asa este ; dragostea adevarata este vesnica si nu este influentata de trecerea anilor !
Cind i s-a cerut insa sa spun si al treilea raspuns, tinarul i-a zis maestrului : „Aceasta este tot ceea ce am invatat „! Pentru ca dorea ca tanarul sa gasesca intregul raspuns, maestrul l-a provovat cu o noua intrebare : „N-ai vrea sa mergi inca odata prin lume unde sa cauti si cea de-a treia caracteristica a dragostei adevarate ?
O nu ! i-a zis tinarul ; deja sunt foarte obosit . Am trudit din greu si am depus un efort asa de mare pina acum !
Auzind acest raspuns , batrinul maestru a zimbit si i-a zis tinarului : „Nu trebuie sa mai cauti ; ai descoperit deja si cel de-al treilea raspuns „! Pentru ca Dragostea adevarata inseamna munca asidua !
Cit de adevarate sunt aceste calitati : dragostea adevarata se daruie pe sine, este persistenta si se exprima prin munca si sacrificiu. Aceasta este si dragostea pe care ne-a dovedit-o Domnul Isus !
Invata de la toate
Învaţă de la ape să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum;
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi;
Învaţă de la soare cum trebuie să apui
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui;
Învaţă de la vântul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci;
Învaţă de la toate, căci toate-ţi sunt surori
Cum să treci frumos prin viaţă, cum trebuie să mori;
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat
Invaţă de la nufăr să fii mereu curat;
Învaţă de la flăcări ce avem de ars în noi
Învaţă de la ape să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea
Învaţă de la soare ca vremea să cunoşti
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti;
Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei;
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea
Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa;
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea care treci
Sa-nveti din tot ce piere, ca sa traiesti in veci!
De poti sa nu-ti pierzi capul
De poti sa nu-ti pierzi capul cand toti din jurul tau
Si l-au pierdut pe-al lor, găsindu-ţi ţie vină;
De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău,
Să nu-ţi pierzi niciodată încrederea în tine;
De poţi s-aştepţi oricât, fără să-ţi pierzi răbdarea;
De rabzi să fii minţit fără ca tu să minţi;
Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea
Să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminţi;
De poţi visa, dar fără să te robeşti visării;
De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta ţel;
De poţi să nu cazi pradă nicicând disperării
Succesul şi dezastrul primindu-le lafel;
De rabzi s-auzi cuvântul rostit cândva de tine,
Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut;
De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput;
Şi dacă corpul tău, uzat şi obosit,
Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă;
Numai cu străjnicia voinţei tale, astfel
Să steie peste vremuri aşa cum stă o stâncă;
De poţi vorbi mulţimii fără să minţi, şi dacă
Te poţi plimba cu regii făr-a te îngîmfa;
De nici amicii, nici duşmanii nu pot vreun rău să-ţi facă,
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta;
Şi dacă poţi să umpli minuta călătoare,
Să nu pierzi nici o filă din al vieţii tom,
Al tău va fi pământul cu tot ce e sub soare
Şi ceea ce-i mai mult: vei fi om, copilul meu!
Joseph Rudyard Kipling
Si l-au pierdut pe-al lor, găsindu-ţi ţie vină;
De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău,
Să nu-ţi pierzi niciodată încrederea în tine;
De poţi s-aştepţi oricât, fără să-ţi pierzi răbdarea;
De rabzi să fii minţit fără ca tu să minţi;
Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea
Să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminţi;
De poţi visa, dar fără să te robeşti visării;
De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta ţel;
De poţi să nu cazi pradă nicicând disperării
Succesul şi dezastrul primindu-le lafel;
De rabzi s-auzi cuvântul rostit cândva de tine,
Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut;
De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput;
Şi dacă corpul tău, uzat şi obosit,
Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă;
Numai cu străjnicia voinţei tale, astfel
Să steie peste vremuri aşa cum stă o stâncă;
De poţi vorbi mulţimii fără să minţi, şi dacă
Te poţi plimba cu regii făr-a te îngîmfa;
De nici amicii, nici duşmanii nu pot vreun rău să-ţi facă,
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta;
Şi dacă poţi să umpli minuta călătoare,
Să nu pierzi nici o filă din al vieţii tom,
Al tău va fi pământul cu tot ce e sub soare
Şi ceea ce-i mai mult: vei fi om, copilul meu!
Joseph Rudyard Kipling
Dorintele iubirii
Dacă iubești și trebuie să ai dorințe, fie ca ele acestea să fie:
Să te topești și să devii izvor ce susurul în noapte-și cântă;
Să cunoști durerea prea marii duioșii;
Să fii rănit de înțelegerea iubirii;
Să sângerezi de bună voie și bucurându-te
Să te trezești în zori cu inima întraripată și să înalți mulțumire pentru încă o zi de iubire;
Să te odihnești la ceasul amiezii și să cugeți la extazul iubirii;
Să te întorci împăcat acasă la ora amurgului;
Și, apoi, să dormi înălțând în inimă o rugă pentru cel iubit, iar pe buze un cântec de laudă.”
Kahlil Gibran.
Să te topești și să devii izvor ce susurul în noapte-și cântă;
Să cunoști durerea prea marii duioșii;
Să fii rănit de înțelegerea iubirii;
Să sângerezi de bună voie și bucurându-te
Să te trezești în zori cu inima întraripată și să înalți mulțumire pentru încă o zi de iubire;
Să te odihnești la ceasul amiezii și să cugeți la extazul iubirii;
Să te întorci împăcat acasă la ora amurgului;
Și, apoi, să dormi înălțând în inimă o rugă pentru cel iubit, iar pe buze un cântec de laudă.”
Kahlil Gibran.
Ceva despre timp
Se zice că timpul trece. Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp, spunea Garabet Ibrăileanu. De cealalta parte insa, Vergillius era de acord ca timpul fuge fara a se mai intoarce ( Fugit irreparabile tempus).
Oamenii spun că timpul trece, dar timpul spune că oamenii sunt trecători.
Poate ca timpul trece si noi stam sau noi trecem si timpul sta, nu stiu.... tot ceea ce ma intereseaza e ce fac eu in acest timp.
Pot investi acest timp in mod intelept, sau pot sa-l pierd degeaba.
O picatura de timp din timp
E mai usor uneori sa fac ceva decat sa stau. Parca timpul trece mai repede daca vorbesc decat atunci cand ascult.
Totusi, dragostea neconditionata a Prietenului meu m-a invatat sa ascult, sa tac, uneori, pur si simplu doar sa stau si sa meditez....
Si n-am pierdut nimic. Sunt mai fericita atunci cand ma opresc in toiul activitatilor si ma gandesc la El, trec mai bine peste orice atunci cand imi fac timp sa-L ascult, sunt mai fericita dupa fiecare hohot de plans si de ras impreuna cu El !
Si parca nici nu-mi vine sa cred, dar ceea ce ieri ma inspaimanta, azi ma face sa rad. Ieri nu vedeam oamenii din jur care-mi cereau ajutor, ca doar si eu eram asa de ingandurata, dar azi ma bucur sa ma opresc cu ei si sa-i ascult.
Un strop de timp petrecut impreuna cu Tatal si Prietenul meu in fiecare zi nu e mult. Mi-am dat seama ca acel strop dureaza prea putin deja, mi-am dat seama ca inca mai vreau sa stau cu El ; cum as putea sa ma grabesc cand El inca ma mai incurajeaza, cand El inca imi toarna in suflet si mai multa pace si siguranta? Cum as putea sa ma grabesc? Sunt cele mai frumoase momente pe care le traiesc toata ziua, cele mai puternice emotii traite.
"Fa-ti timp...." pare atat de banal astazi! Asta a fost si reactia mea. Dar am constatat ca e ceva posibil, ceva la care se poate ajunge foarte usor. E cel mai usor lucru pe care poti sa-l faci atunci cand pari a fi mai aglomerat.
Dupa ce stau cu Tati la povesti ( ca de toate Ii spun), ma trezesc ca nu mai am decat 10 % din toate problemele de dinainte, din nemultumiri, din temeri. Si apoi raman surprinsa cand El le rezolva si pe alea 10 %.
Chiar merita incercat !
Totusi, dragostea neconditionata a Prietenului meu m-a invatat sa ascult, sa tac, uneori, pur si simplu doar sa stau si sa meditez....
Si n-am pierdut nimic. Sunt mai fericita atunci cand ma opresc in toiul activitatilor si ma gandesc la El, trec mai bine peste orice atunci cand imi fac timp sa-L ascult, sunt mai fericita dupa fiecare hohot de plans si de ras impreuna cu El !
Si parca nici nu-mi vine sa cred, dar ceea ce ieri ma inspaimanta, azi ma face sa rad. Ieri nu vedeam oamenii din jur care-mi cereau ajutor, ca doar si eu eram asa de ingandurata, dar azi ma bucur sa ma opresc cu ei si sa-i ascult.
Un strop de timp petrecut impreuna cu Tatal si Prietenul meu in fiecare zi nu e mult. Mi-am dat seama ca acel strop dureaza prea putin deja, mi-am dat seama ca inca mai vreau sa stau cu El ; cum as putea sa ma grabesc cand El inca ma mai incurajeaza, cand El inca imi toarna in suflet si mai multa pace si siguranta? Cum as putea sa ma grabesc? Sunt cele mai frumoase momente pe care le traiesc toata ziua, cele mai puternice emotii traite.
"Fa-ti timp...." pare atat de banal astazi! Asta a fost si reactia mea. Dar am constatat ca e ceva posibil, ceva la care se poate ajunge foarte usor. E cel mai usor lucru pe care poti sa-l faci atunci cand pari a fi mai aglomerat.
Dupa ce stau cu Tati la povesti ( ca de toate Ii spun), ma trezesc ca nu mai am decat 10 % din toate problemele de dinainte, din nemultumiri, din temeri. Si apoi raman surprinsa cand El le rezolva si pe alea 10 %.
Chiar merita incercat !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)